Un vin bun face totul mai bun

Vin

Există mai multe momente în viață oricărui mascul, fie el purtător de barbă sau nu, care îl fac să conștientizeze că s-a maturizat, că a devenit un adult mai mult sau mai puțin responsabil. Pentru mine, unul din acele momente a fost când am început să beau vin de plăcere, să îl savurez, cum se cuvine. Nu să consum cantități industriale (și de proastă calitate, evident) doar pentru a le arăta prietenilor mei cât de „cool” sunt.

V-a întrebați oare de ce am zis numai de vin? Păi în principiu, orice băutură se poate savura. Și cred că așa e cel mai bine consumat orice fel de băutură, fie ea alcoolică sau nu. Auziți asta de la cineva cu experiență, e mult mai satisfăcător să simți gustul, aroma, textura unei băuturi, decât să faci exces și să nu mai simți nimic. Vedeți? Promovez consumul responsabil. Alt semn că m-am maturizat. Oricum, ideea e că am ales vinul că personaj principal în articolul ăsta, pentru că îl consider potrivit pentru aproape orice ocazie.

Vinul este o tradiție pe la noi. Adică și strămoșii noștri daci erau recunoscuți pentru asta. Că doar fratele meu Burebista nu a ars livezile de pruni. A ars viile, că vinul este baza. 

Primele mele tangențe cu lichidul lu Bachus au fost în familie. Am un unchi la țară (nu o să zic unde, din motive de securitate, adică nu vreau să se facă vreo glumă cu ceva car care s-a răsturnat pe acolo). Unchiul meu, că orice român, are vie, din care face vin în fiecare an. Nu știu exact secretul lui, dar îi iese un rose foarte aromat. De când pot să îmi amintesc, oricând mergeam în vizită la el, scotea din beci celebrul vin, pentru că evident, vizita mea (bine, a întregii mele familii) era prilej de sărbătoare. Când am împlinit o vârstă rezonabilă, a început să mă roage și pe mine cu câte un pahar. Pe la 19 ani am făcut o vizită mai lungă pe la ei, iar acela e momentul când am apreciat cu adevărat calitatea vinului unchiului meu. După ce într-o seară am împărțit câteva carafe cu verii mei, și-am stat până târziu în noapte, vorbind. Deci pot spune că vinul m-a adus mai aproape de verișorii mei.

De când sunt blogger, am început să mă apropii și mai mult de lumea rafinată a vinurilor. Am fost la câteva degustări, am aflat mai multe despre vin, despre soiuri, despre ce se potrivește cu ce. Și așa am ajuns să apreciez și mai mult calitatea unui vin.

Și totuși, părerea mea profesională e că vinul, oricât de bun ar fi el, e mai bun atunci când îl împărtășești cu cine trebuie. În special dacă îl savurezi alături de persoana iubită.

Îmi amintesc și acum. Cele mai fericite momente din relațiile mele, au fost acele zile când mă vedeam cu „iubi” după o zi grea de muncă. În drum spre apartamentul ei treceam pe la supermarket, că aproape mereu zicea că îi trebuie ceva. Și că să nu trec pe la casă doar cu ce mă punea iubi să cumpăr (vă imaginați că de cele mai multe ori erau chestii de uz casnic de care o femeie independentă are nevoie), mai luam și ceva de mâncare și de cele mai multe ori, o sticlă de vin. Că da, pentru mine cel mai bun mod de relaxare, era o seară în compania ei, când unul din noi gătea în timp ce celălalt își termina eventualele treburi pe care le mai avea, după care deschideam sticla de vin, mâncăm și savuram conținutul sticlei, în timp ce povesteam ce se mai întâmplase prin viețile noaste. După care… știți voi… mergeam la magazin să mai iau o sticlă.

Oricum, vinul rămâne pentru mine alegerea cea mai sigură. Fie că e vorba de o sărbătoare în familie, o ieșire cu prietenii sau o seară cu persoana iubită, nu am cum să dau greș cu vinul. Și mă bucur că am ajuns să apreciez, de la o vârstă relativ fragedă, un vin bun. Și să aleg calitatea, nu cantitatea, căci ai o satisfacție mult mai mare când te bucuri de o băutură calitativă, decât dacă consumi cantități industriale de „ce-o fi, numai să fie”.

Voi ce preferați? Și dacă răspunsul vostru este vin, ziceți-mi de care, că vreau să îmi extind gama 😀

Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: