Tag Archives: familie

Un vin bun face totul mai bun

Vin

Există mai multe momente în viață oricărui mascul, fie el purtător de barbă sau nu, care îl fac să conștientizeze că s-a maturizat, că a devenit un adult mai mult sau mai puțin responsabil. Pentru mine, unul din acele momente a fost când am început să beau vin de plăcere, să îl savurez, cum se cuvine. Nu să consum cantități industriale (și de proastă calitate, evident) doar pentru a le arăta prietenilor mei cât de „cool” sunt.

V-a întrebați oare de ce am zis numai de vin? Păi în principiu, orice băutură se poate savura. Și cred că așa e cel mai bine consumat orice fel de băutură, fie ea alcoolică sau nu. Auziți asta de la cineva cu experiență, e mult mai satisfăcător să simți gustul, aroma, textura unei băuturi, decât să faci exces și să nu mai simți nimic. Vedeți? Promovez consumul responsabil. Alt semn că m-am maturizat. Oricum, ideea e că am ales vinul că personaj principal în articolul ăsta, pentru că îl consider potrivit pentru aproape orice ocazie.

Vinul este o tradiție pe la noi. Adică și strămoșii noștri daci erau recunoscuți pentru asta. Că doar fratele meu Burebista nu a ars livezile de pruni. A ars viile, că vinul este baza. 

Primul meu contact cu ritualurile de înfrumusețare ale femeilor

înfrumusețare cu Farmec

Se face că în cei peste 24 de ani de existentă pe această lume, am observat că femeile au ritualurile lor de înfrumusețare, care pot să difere de la o femeie la alta, însă în mare, fiecare femeie le are. Și chiar dacă nu le înțeleg pe toate și uneori mi se par exagerate, am înțeles că nu trebuie să le chestionez sau să intervin în orice fel în aceste ritualuri de înfrumusețare, dacă nu mi s-a cerut în mod special să fac asta.

Experiența mea a fost dobândită relativ recent, ce-i drept. Nu prea am avut tangențe cu capitolul „înfrumusețare” în prima jumătate a vieții mele. Asta pentru că în mare parte am copilărit la țară, la bunici. Și nu e ca și cum bunica mea nu avea și ea câteva obiceiuri de înfrumusețare pe care le urma, dar eu fiind prea mic nu îmi dădeam seama de acestea. Știam doar că e bunica și că trebuie să ascult de ea, tot ce făcea era pentru mine o rutină în care nu îndrăzneam să intervin. Și probabil din cauza circumstanțelor, nici ea nu considera de cuviință că ar trebui să-mi dea vreun sfat la capitolul ăsta, mă lăsa să mă joc în nămol și să mă murdăresc, ca așa sunt copii și așa e viața la țară.

%d blogeri au apreciat: