Tag Archives: amintiri din copilăria Barboslui

Despre limbi străine, traduceri, adolescenți și politică

Traduceri

Vă povesteam zilele trecute despre experiențele mele cu limba engleză, limba străină care pentru mine a ajuns să fie mai uzitată decât româna. Azi am să vă scriu câteva rânduri (încerc să mă rezum la câteva, deși știți că de obicei mă ia valu’ și bat câmpii) despre traduceri și alte câteva experiențe din viața mea de adolescent. Și politică. Nu știu de ce. Dar o să mă iau și de politică.

Să revenim inițial la adolescența mea, mai exact la anii de liceu (cu absențe la română, franceză, matematică, fizică, chimie, sport…). Am mai zis că eram un fel de zeu la engleză. Adică eram bun. Și nu neapărat că învățasem eu ceva reguli de conjugare sau mai știu eu ce. Pur și simplu, instinctual, engleza o înțelegeam bine. Și evident, la ora de engleză eram foarte-dacă nu cel mai-activ. Lucru care a fost remarcat, nu doar de doamna profesoară, dar și de colegi.

Toată lumea poate sa învețe engleza, de când cu internetul ăsta

Nu toți au învățat engleza

Pe bune, refuz să cred că mai există cineva cu acces la internet, care să nu știe limba engleză măcar la nivel conversațional. Apoi îmi dau seama că sunt o grămadă de persoane care nu știu să vorbească nici în limba română. Ar trebui să se dea un test de inteligență când îți faci abonament la internet… Whatever, nu asta era ideea. De când cu internetul ăsta, oamenii au acces la aproape orice informație din lume, de la rețete culinare, la procesul de fabricație al OZN-urilor artizanale, cu ilustrații incluse. Și la ce folosim noi internetul? Să ne uităm la poze cu pisici, evident. Când am putea învăța atâtea lucruri, cum ar fi o limbă străină. Ca engleza, spre exemplu, că asta e cea mai populară.

Zic și eu, oricine poate deveni bilingv foarte ușor. Pe vremea mea, acum aproape 20 de ani când am descoperit eu limba asta, nu era așa de ușor să o înveți. Îmi amintesc și acum, am început să învăț engleza chiar înainte să ajung la școală. Am început să o învăț din desene (și mai târziu filme, seriale, melodii și reviste), cum cred că au învățat-o majoritatea „copiilor” din generația mea, 90’s kids, sau ăia cu cheia la gât, cum ni se mai spune. 

%d blogeri au apreciat: