Primul meu contact cu ritualurile de înfrumusețare ale femeilor

înfrumusețare cu Farmec

Se face că în cei peste 24 de ani de existentă pe această lume, am observat că femeile au ritualurile lor de înfrumusețare, care pot să difere de la o femeie la alta, însă în mare, fiecare femeie le are. Și chiar dacă nu le înțeleg pe toate și uneori mi se par exagerate, am înțeles că nu trebuie să le chestionez sau să intervin în orice fel în aceste ritualuri de înfrumusețare, dacă nu mi s-a cerut în mod special să fac asta.

Experiența mea a fost dobândită relativ recent, ce-i drept. Nu prea am avut tangențe cu capitolul „înfrumusețare” în prima jumătate a vieții mele. Asta pentru că în mare parte am copilărit la țară, la bunici. Și nu e ca și cum bunica mea nu avea și ea câteva obiceiuri de înfrumusețare pe care le urma, dar eu fiind prea mic nu îmi dădeam seama de acestea. Știam doar că e bunica și că trebuie să ascult de ea, tot ce făcea era pentru mine o rutină în care nu îndrăzneam să intervin. Și probabil din cauza circumstanțelor, nici ea nu considera de cuviință că ar trebui să-mi dea vreun sfat la capitolul ăsta, mă lăsa să mă joc în nămol și să mă murdăresc, ca așa sunt copii și așa e viața la țară.

Abia într-o vară, când o verișoară a venit să-și petreacă o parte din vacanță cu bunicii, am început să înțeleg cum stă treaba cu fetele și ritualurile lor de înfrumusețare. Suntem o familie „tradițională”, ceea ce înseamnă că am vreo 12 veri primari. Și cumva se nimerește ca eu să fiu „mezinul” familiei. Astfel, când eu aveam 5-6 ani și abia aflam că Tom și Jerry nu există de fapt în realitate, aveam veri și verișoare care se luptau deja cu problemele adolescenței. Exemplul perfect era verișoara mea care venise în vizită. Ea avea aproape 15 ani la vremea aia, iar în cele câteva săptămâni petrecute în aceiași casă cu mine, mi-a deschis porțile către lumea complicată a „femeilor moderne”.

Vară-mea venise în vacanță la bunici să se bucure de puțină libertate departe de părinții ei, adică unchii mei. Era la vârsta la care voia să se distreze, dar părinții încă o vedeau că pe „fetița lor inocență”. Așa că, la câteva zeci de kilometri departe de ei, putea să se bucure mai mult de vacanță. Ieșea în „sat” sau la discotecă aproape în fiecare seară. Și pentru ca era „fată de oraș”, petrecea ore în șir să se pregătească de fiecare dată. Avea un întreg ritual de înfrumusețarea, care pentru mine era un mister total. Desigur, am fost intrigat de prezența ei, fiind o persoană nouă care locuia cu noi. Vizita ei mă scosese din rutină cu care eram obișnuit acolo, așa că stăteam pe capul ei cât de mult puteam. Surprinzător, nu o cicăleam foarte mult.

Desigur că stăteam pe capul ei și când se pregătea de ieșit. Avea o multitudine de produse pe care le folosea în ritualul ei. Probabil că nici acum nu aș înțelege utilitatea a jumate din ele, cu creierul meu de mascul primitiv. Însă eram intrigat de toate cutiuțele, tuburile și sticluțele cu diverse substanțe și creme cu care verișoara mea acoperise aproape toată masa din camera ei.

Și o sâcâiam cu întrebări de genul „ce e asta?”, „pentru ce e asta?”, „dar de ce e culoarea asta?” și ea se străduia să-mi răspundă pe cât posibil la toate întrebările mele agasante, în așa fel încât să și înțeleg totuși ceva cu mintea mea de copil tembel. Probabil se gândea că dacă îmi răspunde și înțelegeam, nu o să mai pun atâtea întrebări stupide. Și avea dreptate, eram un copil inteligent. Mi-a explicat de ce este important pentru o femeie să arate bine, mi-a vorbit despre relația dintre frumusețe și încredere. Apoi am început să o întreb cum reușește să aleagă din zecile de produse pe care le are la dispoziție, pe cele care i se potrivesc. Mi-a zis ca din reclamele de la televizor, din reviste și din recomandările prietenelor ei, a ajuns să-și poată alege de fiecare dată ce i se potrivește. Mi-a zis cum ține mereu cont de un raport corect calitate-preț, și cum după mai multe încercări a reușit să găsească o marcă de încredere,  o marcă pe care consumatorii o recomandă prietenilor. Era vorba despre Farmec, un produs românesc. Mi-a zis ca poate într-o bună zi o să înțeleg importantă tuturor produselor acelea, mai ales când voi avea o prietenă. Și mi-a recomandat să încerc o cremă de mâini din arsenalul ei, spunându-mi „ai să vezi mai târziu, fetelor or să le placă mâinile tale fine, dacă vrei ți-o las ție când plec, eu mai am vreo 2 acasă„. Era foarte multă informație pentru un copil care nu avusese tangente cu domeniul respectiv până atunci. Și copil fiind, nu am am dat multă atenție subiectului pe moment.

Mi-am amintit de întâmplarea asta cu mulți ani mai târziu, când prietena mea mi-a complimentat mâinile fine și m-a întrebat dacă folosesc ceva cremă. Atunci am avut un flashback la vizita verișoarei mele din copilărie și discuția pe care o avusesem cu ea. Trecuseră aproape 15 ani de atunci și nu pot spune că folosisem vreo cremă de mâini în tot acest timp, că fiind mascul nu prea îmi pasă de chestiile astea, mai ales că am fost binecuvântat cu o atingere fină de la natură. Cu toate astea, amintindu-mi de tot ce îmi spusese verișoara mea, i-am răspuns tipei „Am folosit, mai de mult, o crema de mâini de la Farmec, ar trebui să o încerci și tu”.

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2017.

One Response to Primul meu contact cu ritualurile de înfrumusețare ale femeilor

  1. […] Primul meu contact cu ritualurile de înfrumusețare ale femeilor […]

Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: