Toată lumea poate sa învețe engleza, de când cu internetul ăsta

Nu toți au învățat engleza

Pe bune, refuz să cred că mai există cineva cu acces la internet, care să nu știe limba engleză măcar la nivel conversațional. Apoi îmi dau seama că sunt o grămadă de persoane care nu știu să vorbească nici în limba română. Ar trebui să se dea un test de inteligență când îți faci abonament la internet… Whatever, nu asta era ideea. De când cu internetul ăsta, oamenii au acces la aproape orice informație din lume, de la rețete culinare, la procesul de fabricație al OZN-urilor artizanale, cu ilustrații incluse. Și la ce folosim noi internetul? Să ne uităm la poze cu pisici, evident. Când am putea învăța atâtea lucruri, cum ar fi o limbă străină. Ca engleza, spre exemplu, că asta e cea mai populară.

Zic și eu, oricine poate deveni bilingv foarte ușor. Pe vremea mea, acum aproape 20 de ani când am descoperit eu limba asta, nu era așa de ușor să o înveți. Îmi amintesc și acum, am început să învăț engleza chiar înainte să ajung la școală. Am început să o învăț din desene (și mai târziu filme, seriale, melodii și reviste), cum cred că au învățat-o majoritatea „copiilor” din generația mea, 90’s kids, sau ăia cu cheia la gât, cum ni se mai spune. 

Am avut norocul să prin CartoonNetwork, în vremurile lui de „glorie„. Când au băgat ai mei cablu în care era inclus și postul ăsta, încă nu erau desenele traduse în română. Și cum eram un copil așa cuminte (cred că antisocial s-ar numi acum), stăteam foarte mult în casă și mă uităm la desene. Așa de mult încât ajunsesem să învăț majoritatea episoadelor pe de rost. Nu a fost greu, având în vedere că am o memorie foarte bună și se dădeau des în reluare. Apoi, când au început să fie traduse, nu mi-a luat mult să fac legăturile dintre textele memorate și cele în română. Și așa am învățat eu, în prima fază, engleza.

Apoi am început școala. Am făcut engleză încă din clasa întâi. Dar eu știam deja engleza de bază, deci ce făceam la clasă mi se părea ușor. Am uimit-o pe doamna profesoară de câteva ori, că știam cuvinte complexe pe care nu le învățasem la ora ei. Aveam mania să fac exercițiile înainte ca ea să termine de predat lecția, iar când ne asculta, traducerile mele nu corespundeau cu ce ne învățase ea. Dar erau corecte. Și fiind o profă’ de treabă (nu ca cea de franceză pe care nu o plăceam și din cauza astă nu am reușit niciodată să învăț franceza, dar asta e altă poveste) a văzut potențialul meu și a început să mă trimită pe la concursuri. Și uite așa Marian a ajuns să vorbească engleza mai bine chiar decât romana.

Și mi-a prins bine. Când am ajuns la facultate, m-am înscris într-o organizație studențească, unde am întâlnit foarte mulți internaționali. Și m-am înțeles bine cu ei, că știam engleza. Și mi-am făcut o grămadă de prieteni interesanți. Am ajuns să vorbesc în engleză și cu prietenii și colegii mei care sunt români. Că deh, mi se pare că glumele sună mai bine în engleză.

Mi-a plăcut atât de mult engleza, încât uneori gândesc în engleză. Și uneori am lapsusuri când vorbesc în română și nu îmi amintesc traducerea. Da, e dubios, știu. Să știu cuvântul în altă limbă dar să nu îmi amintesc traducerea în limba mea natală. But what can you do…

M-a ajutat foarte mult și pe plan profesional. La multe dintre joburile și proiectele pe care le-am avut până acum, mi-a folosit foarte mult. Inclusiv la jobul actual, unde vorbesc 8 ore pe zi cu americani. Câteodată mă gândesc totuși că știu prea multă engleză. Și mai sunt și grammar nazi. Acum ceva timp am fost la un interviu, și ca la majoritatea interviurilor a fost și o parte în engleză, ca la orice multinațională care se respectă. Din nefericire, tipa de la HR care mi-a luat interviul, avea o engleză mediocră. Nu m-am putut abține să nu o corectez de câteva ori. E de prisos să spun că nu am luat acel interviu.

Dar uite cum am deviat iar de la subiect și am ajuns să mă laud. Voiam să subliniez faptul că, deși am avut parte și de profesori buni, majoritatea englezei mele am învățat-o pe cont propriu, din filme, muzică și desene. Iar de când am avut acces și la internet, au intrat în ecuație și jocurile, forumurile și site-urile relevante mie. Mi-a fost foarte ușor să învăț engleza fără profesor.

Și chiar dacă nu toți au capacitatea mea de asimilare, sau pasiunea pentru limba engleză, acum e foarte ușor pentru oricine să învețe această minunată limbă. Nici nu cred că mai e nevoie să faci meditații la engleză, probabil profesorii o să rămână fără meserie. Mulțumită internetului poți învăța engleza online. Și ca să nu ziceți că n-am dreptate, am găsit cursuri de engleză online, eficiente și accesibile pentru toată lumea. Deci dacă nu ai învățat până acum, nu ai nici o scuză să nu te apuci. E foarte folositoare o limbă străină, mai ales una de circulație internațională. Deci ascultă sfatul unui vorbitor înrăit și apucă-te de învățat. Niciodată nu e prea târziu!

Click pentru cursuri engleză online

Click pentru cursuri engleză online

Acest articol fost scris în engleză și apoi tradus pentru o probă din cadrul Spring SuperBlog 2017.

Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: