Zilele de naștere de pe Facebook sunt foarte enervante, sau mi se pare mie?

Eu parcă m-am cam plictisit să-mi reamintească Facebook-ul în fiecare zi de zilele de naștere ale pseudo-prietenilor mei din mediul online. Și nu doar zilele de naștere sunt enervante, toate notificările care More »

Există două moduri de a face un lucru: cum îl faci tu și cum îl fac ceilalți

Da, există două moduri de a face un lucru. Bine, teoretic există mult mai multe moduri, pentru că fiecare poate face acel lucru în mod diferit. Dar din punctul de vedere al More »

De ce VIN pe la degustări de…vin?

Mă întreabă lumea în ultima vreme „Bărbosule, da’ tu chiar ești așa, cu vinurile?”, evident datorită participării mele la degustări de vin din ultimul timp. Ce aș putea zice? Nu mă consider More »

Un vin bun face totul mai bun

Există mai multe momente în viață oricărui mascul, fie el purtător de barbă sau nu, care îl fac să conștientizeze că s-a maturizat, că a devenit un adult mai mult sau mai More »

A ieșit soarele, e timpul să mergem la mare, să stăm noaptea la piscină

Cred că sunteți puțini confuzi. Adică ce treabă are soarele cu noaptea și marea cu piscina? Toată treaba. Păi dacă mă întrebi pe mine, o vacanță reușită e una fără somn. Deci More »

 

Să-ți deschizi o franciză sau un start-up?

Franciză sau un start-up?

Știți ce-mi place la lumea asta modernă? Că poți găsi aproape orice în mediul virtual. Chiar citisem zilele trecute că există un simulator virtual în care tot ce faci este să conduci un camion dintr-un capăt în altul al statului Nevada. Îți ia vreo 8 ore să termin jocul ăsta. Vă dați seama că cineva a stat să facă simulatorul ăsta în care tot ce faci este să conduci un camion? Și la cât stau eu pe internet, știu că asta nu este cel mai „aberant” simulator. Și cât citeam despre simulatorul de camioane, mi-a trecut mie prin cap o idee: oare există un simulator pentru antreprenoriat? Nu de alta, dar tot mă bate gândul în ultima vreme să-mi deschid o afacere, nu de alta dar cred ca e o investiție care merită. Dacă vrei să faci ceva in viață, cel mai bine e sa lucrezi pentru tine, nu pentru visul altuia. Și cum n-am foarte multă experiență în domeniu, ar fi o idee bună să experimentez puțin înainte, undeva unde să nu pot pierde foarte multe resurse. Să văd mai în detaliu diferențele dintre o franciză și un start-up. Desigur, puteam să caut pe net dacă există cumva un astfel de simulator, dar am zis că mai bine scriu articolul asta înainte.

Cred că totuși, ar fi mai avantajoasă franciza. Păi gândiți-vă așa: la un start-up, practic pornești de la zero. Trebuie să vii tu cu ideea și să o implementezi. Pe când la o franciză, ideea este deja acolo, a fost testată și implementată. Tu trebuie doar să o adaptezi la orașul/locația în care vrei să o deschizi. Mai mult decât atât, poți împărtăși din cunoștințele celor care au deschis deja franciza înaintea ta, deci poți afla de la ei ce merge și ce nu, deci ai un risc scăzut. Mai e și avantajul că, dacă îți deschizi o franciză care deja are succes și e cunoscută, când se deschide locația ta practic ai deja o grămadă de publicitate făcută înainte. Oamenii se vor bucura că „în sfârșit, se deschide și la ei în oraș”. Și sunt sigur că avantaje ar mai fi.

Toată lumea poate sa învețe engleza, de când cu internetul ăsta

Nu toți au învățat engleza

Pe bune, refuz să cred că mai există cineva cu acces la internet, care să nu știe limba engleză măcar la nivel conversațional. Apoi îmi dau seama că sunt o grămadă de persoane care nu știu să vorbească nici în limba română. Ar trebui să se dea un test de inteligență când îți faci abonament la internet… Whatever, nu asta era ideea. De când cu internetul ăsta, oamenii au acces la aproape orice informație din lume, de la rețete culinare, la procesul de fabricație al OZN-urilor artizanale, cu ilustrații incluse. Și la ce folosim noi internetul? Să ne uităm la poze cu pisici, evident. Când am putea învăța atâtea lucruri, cum ar fi o limbă străină. Ca engleza, spre exemplu, că asta e cea mai populară.

Zic și eu, oricine poate deveni bilingv foarte ușor. Pe vremea mea, acum aproape 20 de ani când am descoperit eu limba asta, nu era așa de ușor să o înveți. Îmi amintesc și acum, am început să învăț engleza chiar înainte să ajung la școală. Am început să o învăț din desene (și mai târziu filme, seriale, melodii și reviste), cum cred că au învățat-o majoritatea „copiilor” din generația mea, 90’s kids, sau ăia cu cheia la gât, cum ni se mai spune. 

Primul meu contact cu ritualurile de înfrumusețare ale femeilor

înfrumusețare cu Farmec

Se face că în cei peste 24 de ani de existentă pe această lume, am observat că femeile au ritualurile lor de înfrumusețare, care pot să difere de la o femeie la alta, însă în mare, fiecare femeie le are. Și chiar dacă nu le înțeleg pe toate și uneori mi se par exagerate, am înțeles că nu trebuie să le chestionez sau să intervin în orice fel în aceste ritualuri de înfrumusețare, dacă nu mi s-a cerut în mod special să fac asta.

Experiența mea a fost dobândită relativ recent, ce-i drept. Nu prea am avut tangențe cu capitolul „înfrumusețare” în prima jumătate a vieții mele. Asta pentru că în mare parte am copilărit la țară, la bunici. Și nu e ca și cum bunica mea nu avea și ea câteva obiceiuri de înfrumusețare pe care le urma, dar eu fiind prea mic nu îmi dădeam seama de acestea. Știam doar că e bunica și că trebuie să ascult de ea, tot ce făcea era pentru mine o rutină în care nu îndrăzneam să intervin. Și probabil din cauza circumstanțelor, nici ea nu considera de cuviință că ar trebui să-mi dea vreun sfat la capitolul ăsta, mă lăsa să mă joc în nămol și să mă murdăresc, ca așa sunt copii și așa e viața la țară.

De ce au femeile o obsesie cu orice chestie pufoasă?

Chestie pufoasă

Ca orice mascul feroce care se respectă, am multe lipsuri când vine vorba de înțelegerea posesoarelor de discounturi la pantofi. Da, cum am spus-o de atâtea ori, nu înțeleg femeile. Mare surpriză, nu-i așa? Cred că e o chestie universală, pur și simplu creierele bărbaților și ale femeilor nu funcționează pe aceiași lungime de undă. Și chiar dacă sunt anumite lucruri pe care am început să le înțeleg de-a lungul timpului, câteva chestii încă mă persiflează. Cum ar fi obsesia femeilor pentru orice chestie pufoasă. Adică nouă bărbaților ne plac chestiile solide, cu margini bine definite și rigide. Eventual dacă ar avea și niște țepi bărbătești care să iasă din obiectul respectiv, ar fi perfect. Femeile în schimb preferă pufoșeniile.

Mi-am dat seama de asta acum un an și ceva, când am avut o discuție pe tema chestiilor pufoase cu prietena mea de atunci. Cred că dacă stau bine să-mi amintesc discuția, pot trage câteva concluzii acum, că a mai trecut ceva timp. Discuția a început de la o geacă cu glugă pufoasă pe care prietena mea o achiziționase.

Viața la birou: cât de important e să ai o apă de calitate la locul de muncă

Viața la birou: cât de important e să ai o apă de calitate la locul de muncă

După cum probabil știți deja, sunt un corporatist. Adică lucrez într-o multinațională, pentru americani, după programul lor. Asta înseamnă că munca mea la birou începe la 16:00, ora României. Când majoritatea clasei muncitoare se pregătește să-și strângă jucăriile și să plece acasă, eu abia îmi încep programul la birou.

Dar cu toate că programul meu e mai special, că orice corporatist care se respectă îmi încep ziua cu o cafea la birou. Nu contează că e ora 4 după masa, de obicei e a 3-a cafea pe care o beau în ziua respectivă. Dar ca să rezist până la 1 când îmi termin eu programul, e necesară. Dacă e o zi stresantă, fac o aroganță și mai beau una și la pauza de masă. Din fericire cafeaua e din partea firmei, deci nu trebuie să îmi fac griji că nu am timp să merg pan’ la magazin să îmi iau, sau schimbat pentru automat.

M-am hotărât să particip la Spring SuperBlog

Spring SuperBlog 2017

După cum o spune și titlul, m-am hotărât să particip la Spring SuperBlog 2017. Ce este Spring SuperBlog 2017, vă întrebați? Ei bine nu e nevoie să dați voi search pe Google și să aflați în 10 secunde. Știu că e greu să folosiți Google așa că mai bine vă zic eu:

Ei bine, Spring SuperBlog 2017 este o competiție pentru bloggeri. Iar cum mie îmi place să consider că sunt un blogger, m-am gândit să particip și eu la această competiție. Care se desfășoară anual. Am zis să #partikip, pardon, particip, pentru că vreau să văd cam pe unde mă plasez, în lumea asta minunată a blogging-ului. Întâmplător, în perioada asta, blogul meu face 2 ani. Da, 2 ani de #ComentariiBarboase, 2 ani de activitate, mai mult sau mai puțin. Cu suișuri și coborâșuri, cu perioade lungi de hibernare, cu aricole pierdute și nu numai. Au fost 2 ani interesanți pentru bine, blogul asta mi-a adus și beneficii și belele. M-a ajutat să-mi spun opinia despre chestii, să „mă plâng” când mi s-au întâmplat diverse, a fost un loc unde să-mi pun glumele proaste încât să poată rade nu doar prietenii mei și în același timp tot datorită blogului mi-am făcut și câțiva prieteni noi.

Jocuri de scenă V

Jocuri de Scenă V

< Jocuri de scenă IV >

A doua zi am lucrat cu puștanii exerciții de agilitate și atenție și se pare că îmbătrânesc. Au copiii ăia o energie în ei, încât mă fac să mă văd deja în baston pe un balansoar și fumând dintr-o pipă. L-a mâncat pe unu’ în partea dorsală numită popular „cur” să mă întrebe dacă am prietenă/soție, iar eu, logic că am răspuns că nu. De atunci nu știu ce dracu’ au toate fetele alea că se strâng în cerc și râd tot timpul uitându-se la mine. Eu știam că arăt jalnic, dar, chiar așa, pe față, să radă de om în halul ăla nu se cuvine. Glumesc, știu ce au și nu o să le înțeleg niciodată principiul de „Are prietenă? E urât! E solo? Uite ce drăguț e!”. În fine, a sosit ziua a treia, ultima zi de ateliere teatrale. Nu pot să spun că m-am atașat de copii ca persoane, m-am atașat de sentimentul pe care această experiență m-a făcut să îl am. De curând tocmai am primit o veste tragică: se pare că ultima zi se va petrece în teatrul nostru, tocmai pentru faptul că nu mai e nimeni acolo și putem să îl folosim în voie. Eu nu știu dacă pot să intru acolo. Numai gândul că pășesc pe scena aia pentru care am pierdut nopți, zile, energie, dar am căpătat satisfacție, iar acum toate astea nu mai sunt posibile mă face să iau câmpii. Trebuia să ne întâlnim la 10 fix în fața teatrului, dar eu am fost la 9 pe scena din interiorul lui. Când au venit elevii și cu Gore m-au găsit întins pe spate pe scenă, tocmai terminasem de spus pe de rost întreg ultimul spectacol în care am jucat pe scena aia, iar acum tăceam. Era atât de liniște încât îmi auzeam sângele cum curge prin vene și cum înjura societatea de la mic la mare.

John Wick 2 – Sau câți asasini plătiți sunt pe metru pătrat in New York

John Wick 2

În caz că nu v-ați dat seama din titlu, am fost să văd John Wick 2, adică filmul ăla cu Keanu Reeves și restul. Înainte să continuăm trebuie să vă avertizez că probabil vor fi spoilere, deci citiți pe propria răspundere. Bine, e un film de acțiune cu Keanu Reeves, nu știu ce spoilere pot da, e la fel de previzibil ce se întâmplă ca și cu economia Marii Britanii după Brexit. Dar asta e altă poveste. Să ne întoarcem la aventurile lui Keanu Reeves în țara minunilor… pardon, John Wick 2.

John Wick 2, este continuarea filmului John Wick. Da și eu am fost surprins să aflu. Plot-ul e ceva de genul „un super-mega-asasin plătit, pe nume John Wick, vrea și el să se pensioneze, dar nu-l lasă un nene în pace, așa că trebuie să omoare pe toată lumea. Asta ar fi plotul ambelor filme.

Alt articol despre cât de nasoala e „luna iubirii”

Luna iubirii

Iar e „luna iubirii„. De parcă trecuse foarte mult timp de la Crăciun, și reușisem să fiu iar stabil financiar după ce am cumpărat cadouri la toată lumea și eu n-am primit decât o cană. Dar nuuu, luna iubirii, inimioare de ciocolată și prezervative cu aromă de șampanie…

Adică nu vreau să sun ca un disc stricat, dar toată porcăria asta cu luna iubirii e doar un alt motiv prin care capitaliștii scot bani de pe curul plebei. Ca și restul sărbătorilor, care și-au pierdut orice urmă din însemnătatea lor inițială. Nu mă înțelegeți greșit, dar Crăciunul era despre nașterea lu’ Cristi, nu despre omorât copaci nevinovați și cumpărat cadouri scumpe tuturor cunoscuților.

5 motive să-ți iei folie protectoare pentru smartphone

Folie Protectoare

Ai un smartphone, nu-i așa? E 2017, normal că ai un smarthphone. Persoanele fără smartphone nu citesc articole pe bloguri. Adică de ce nu ai avea un smartphone? Poți face aproape orice cu el: să trimiți mesaje, să stai pe facebook, să îți faci poze, să te uiți la filme p… proaste, dar și bune. Am auzit că sunt smarphone-uri cu care poți să îți și suni prietenii. Dacă ar face și clătite, ar fi singurul gadget de care ai nevoie. Desigur, dacă ai net pe el, poți să îți faci comandă la clătite. Sunt sigur că e ceva aplicație pentru asta. Oricum, în era asta modernă, smartphone-ul a devenit parte din viețile noastre de zi cu zi, unele generații mai tinere nici nu își pot închipui viața fără această minunată invenție. Și dacă tot depindem așa mult de aceste dreptunghiuri care se aprind cu luminițe colorate, nu ar face foarte mult sens să avem grijă de ele? Că să fim siguri că nu rămânem fără, când avem nevoie de ele? Nu ar fi logic să le protejăm cât mai bine, cum ar fi cu… o folie protectoare?

%d blogeri au apreciat: