Despre limbi străine, traduceri, adolescenți și politică

Traduceri

Vă povesteam zilele trecute despre experiențele mele cu limba engleză, limba străină care pentru mine a ajuns să fie mai uzitată decât româna. Azi am să vă scriu câteva rânduri (încerc să mă rezum la câteva, deși știți că de obicei mă ia valu’ și bat câmpii) despre traduceri și alte câteva experiențe din viața mea de adolescent. Și politică. Nu știu de ce. Dar o să mă iau și de politică.

Să revenim inițial la adolescența mea, mai exact la anii de liceu (cu absențe la română, franceză, matematică, fizică, chimie, sport…). Am mai zis că eram un fel de zeu la engleză. Adică eram bun. Și nu neapărat că învățasem eu ceva reguli de conjugare sau mai știu eu ce. Pur și simplu, instinctual, engleza o înțelegeam bine. Și evident, la ora de engleză eram foarte-dacă nu cel mai-activ. Lucru care a fost remarcat, nu doar de doamna profesoară, dar și de colegi.

Înainte să trecem la partea relevantă, simt nevoia să fac o mică paranteză, ca să înțelegeți mai bine povestea cu pricina. În liceu, eram într-o clasă destul de dubioasă. Erau și elevi buni dar și… mai puțini buni. Nu știu exact, dar am să presupun că așa e peste tot. Cu toate astea, clasa mea era mereu clasificată ca fiind „cea mai dificilă”. Și asta spuneau cam 75% din profesori. Bine, mă gândesc că spuneau asta la toate clasele, în încercarea lor de a ne face să fim mai cuminți. Dar noi cred că eram mai speciali, că auzeam și profesori cu care noi nu aveam ore zicând cât de „nedisciplinați” suntem. Trebuie să recunosc, aveam în clasă câteva exemplare care întreceau orice măsură, dar nu vreau să întru acum în detalii. Dar de dragul lecturii, o să dau câteva exemple de cât de pe lângă subiect erau câțiva din colegii mei, (țin să menționez că eu de mic eram cam pus pe glume proaste, probabil de asta nu eram foarte popular. Dar totuși, unii erau prea de tot). Spre exemplu, la o oră de matematică a fost pusă o întrebare relativ simplă, de genul „cât fac 65 cu 25”, nu mai știu exact numerele implicate, cert e că dădea un număr fix. Vizat era colegul din fața mea, care se blocase total la acea întrebare banală pentru mine. Eu, încercând să fac o glumă către colegul de lângă, am șoptit „87”. Cel din fața mea a auzit răspunsul meu și l-a prezentat încrezător profesoarei. Nu cred că trebuie să menționez că toată clasă a izbucnit în râs, iar porecla tipului a rămas o vreme 87. Același coleg, ora de geografie. Întrebarea era ceva gen „caracteristicile câmpiei de vest”. Nu mi-a plăcut geografia, mai ales că o făceam cu diriginta. Nefericitul rămăsese din nou blocat, așa că se întoarce la mine cu speranța că o să îl ajut. Ai crede că s-a învățat minte. Eu, cum nu aveam nici o treabă, i-am zis lejer „Câmpia de Vest e verde”. El, încrezător din nou, a spus cu toți plămânii „Câmpia de Vest e verde!”. Din fericire, doamnei diriginte i s-a făcut milă de el și nu i-a pus notă mică. Dar totuși, sper că v-am ajutat să înțelegeți puțin cu ce fel de oameni mi-am împărțit eu băncile liceului. Și de ce nu am rămas cu foarte mulți prieteni din liceu.

Anyways, să ne întoarcem la traduceri. Ziceam că eu, fiind bun la engleză, am intrat în atenția colegilor care erau… mai puțin buni. Așa că au început să apeleze la mine, când era vorba de teme sau lucrări. Eu, ca un coleg bun ce eram, îi ajutăm mai mereu. În schimbul unei sume modice, evident. De, nimic nu e gratis în viață. Întâmplarea face că, unul din colegii care apela la serviciile mele începuse să facă avansuri unei colege pe care pusesem eu ochii. Așa că ce m-am gândit eu? Hai să ne amuzăm puțin pe seama tipului. Vine la mine, ca de obicei, să îl ajut cu tema la engleză, știa că urmează să îl asculte. Aveam de tradus un text. „Nu-i problemă boss, facem, lasă, e ușor, nu îți cer nimic, că suntem prieteni, ce naiba”. Vă imaginați acum ce traducere i-am făcut tipului. Toată clasa a râs, ce-i drept. Mi-am atins target-ul. Dar profesoara și-a dat seama că era ceva necurat la mijloc, și în urma presiunilor a aflat că eu făceam temele colegilor. A meritat.

Că o mică paranteză, v-am zis că mie nu mi-a plăcut franceza. Din cauza profesoarelor, în mare parte. Ei bine, tot la liceu, ajunsesem să știu când urma să fiu ascultat, deci îmi facem temele aferent, doar când era nevoie. Știți cum îmi făceam eu temele? Cu Google Translate. Dar mi-am dat seama ca din română în franceză, Google nu era foarte bun. Așa că le făceam în engleză și apoi le traduceam. Știu, asta înseamnă să fii mafiot. Asta ca să vă dați seama cât de englez sunt eu de fapt.

Dar ce treabă are politica cu toate astea, vă întrebați? Păi am văzut recent, discursul în limba engleză a unei doamne ministru de pe la noi. Doamnă care a fost primar pe aici pe la mine, prin Craiova. Bine, ea venise prin trecere, că nu avea nici o treabă nici cu Craiova. Dar nu asta e ideea. Când am auzit engleza distinsei, îmi venea să îmi dau palme. Mi-am amintit de un fost președinte de-al nostru, care zicea că românii se trag din rațe și camioane. Pentru că evident, traducerea pentru „daci” și „traci” ar fi „ducks” și „trucks”. Sau cum o fi crezut el că se scrie. Bine, nu cred că se predau prin școli traduceri din astea mai pe subiect, deci nu ar avea de unde să afle omul de rând traducerea la astfel de termeni.

Tocmai de asta mă gândeam că așa oameni importanți, ar apela la niște servicii de traduceri profesionale când vor să se dea mari cu ceva discursuri pe la evenimente importante, altfel riscă să pățească ce a pățit colegul ăla nefericit care pusese ochii pe cine nu trebuie. Și se fac de râs în fața întregii clase. Doar că la ei, clasa reprezintă întreaga lume. Like pe bune, cât de greu e să apelezi la un specialist? Dacă intri pe Google și cauți „estimare preț traduceri” o să găsești destule rezultate decente, pe care bugetul oricui și-l permite. Spre exemplu, ar fi traduceri specializate Swiss Solutions.  Sunt profi și affordable. E așa greu? Nu se merită puțin efort? Preferi să te faci de râs? Să fim serioși, vă zic din experiență că Google nu e așa bun cum se crede el. Mai bine apelați la profesioniști decât să regretați.

Vedeți? Iar am luat-o pe arătură. Hai că eu mă întorc la ale mele, ne auzim data viitoare!

În caz că nu v-ați dat seama, acest articol despre traduceri a fost scris pentru a 7-a probă din cadrul Spring SuperBlog 2017.
Agenţia de traduceri Swiss Solutions

Agenţia de traduceri Swiss Solutions

Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: