Chips – Un film cu „Polițiști de belea”

Chips

Am fost ieri să văd filmul Chips – Poliţişti de belea la Inspire Cinema, pentru că este cel mai profi Cinema 3D Craiova. Iar acum scriu această recenzie, că să te convingi și tu, dragă cititorule, că trebuie să îl vezi .

Jon Baker și Frank „Ponch” Poncherello s-au înrolat recent în patrula de poliție autostrăzi californiană, însă din motive cu totul diferite. Cei doi devin parteneri, însă lipsa de experiență a unuia și egoismul celuilalt îi fac mai mult să se certe decât să colaboreze.

Cam așa sună pe scurt descrierea filmului. Însă consider că e puțin cam prea puțin pentru a vă face o părere completă despre film, așa că mai bine vă scriu eu o recenzie ca la carte, că să fiți convinși.

Premiza filmului se bazează pe doi polițiști de autostradă, care au ajuns pe posturile astea din motive total diferite și nepotrivite. Îl avem pe Jon Baker, jucat de Dax Shepard, care este un fost „daredevil” ce se ocupă cu cascadorii pe motocicletă, care se înrolează în poliție cu speranța că o va face pe soția lui să îl iubească din nou. Bine, el crede că uniformă o va face pe blonda sexy, jucată de Kristen Bell, să îl placă pentru că și tatăl ei era polițist. Avem aici motivul freudian clasic. Al doilea protagonist este Frank „Ponch” Poncherello, jucat de Michael Peña, care e un agent FBI care are prostul obicei să își împuște partenerii. Aaa, și e dependent de sex.

În urma unor circumstanțe atenuante, cei doi ajung să fie parteneri. Și, ce-i drept, la început nu se înțeleg deloc. Dar, pe măsură ce povestea se încheagă, cei doi ajung să fie prieteni și să se completeze reciproc, cu calitățile și defectele aferente. Ei ajung să lucreze împreună un caz special, motivul pentru care Ponch ajunsese să fie polițist de autostradă: jaful unor mașini blindate care se bănuiește că au fost puse la cale de niște polițiști corupți. Aici intră în scenă personajul negativ, Vic Brown, jucat de Vincent D’Onofrio, un locotenent corupt care a pus la cale jafurile.

Da, premiza nu este cea mai originală, fiind o grămadă de filme de acțiune cu polițiști deja ecranizate, dar se pare că cei de la Hollywood și-au dat seama că cocktailul ăsta de acțiune presărată cu glume, explozii și tipe sexy e formula perfectă pentru un film cu polițiști. Chiar dacă firul narativ este puțin previzibil, sunt destule răsturnări de situație care te iau prin surprindere. Deci nu putem spune că povestea nu este prezentă.

Efectele speciale sunt la ele acasă. Asta, în combinație cu mașinile scumpe, motocicletele custom-made și urmăririle de mare viteză, oferă peliculei Chips bine meritatul titlu de film de acțiune. Să nu uităm armele și exploziile, care mai nou sunt nelipsite din orice film care speră să rupă box-office-ul. Împreună cu firul narativ spontan și plin de răsturnați de situație, oferă spectatorilor toate calitățile necesare unui film de acțiune.

Dar să nu uităm de partea de comedie. În ultima vreme am observat că îmi e din ce în ce mai greu să râd la filme. Cu toate astea, la Chips am râs până m-a durut abdomenul. Nu știu exact dacă au fost de vina circumstanțele în care am văzut filmul, sau glumele au fost într-adevăr așa bune. Chips are atât comicul de situație, cât și glume bine structurate de dialog, ce sunt apelate pe parcursul filmului. Știu că e greu să scoți glume bune în 2017, pentru că majoritate au fost făcute deja, deci e greu să vii cu ceva nou, și în același timp multă lume e ofensată de anumite tipuri de comic. Cu toate astea Chips m-a făcut să râd în hohote, atât cu glume cu tentă sexuală dar și cu situații premeditate care au dus la scene exagerate. Un fel de hiperbole, dacă vreți. Ce-i drept, am râs mai ceva ca la stand-up.

Ce altceva să vă mai zic, fără să fac prea multe spooilere? Sunt destule scene sexy, deci nu vă aduceți copii la film. Iar la capitolul acțiune, punctul culminant mi s-a părut decapitarea care e rezultatul unei scene de urmărire cu motociclete. Dintr-un motiv sau altul, m-a dus cu gândul la Deadpool. Și deși am zis la început că acțiunea e puțin previzibilă, la finalul filmului personajele sfârșesc cu cine nu te-ai aștepta.

Deci ce să mai, Chips ne oferă atât scene de acțiune bine definite și cu exploziile de rigoare, dar și glume bune, atât spuse cât și puse în practică de personaje. Per total, zic că își merită atribuțiile de film de acțiune și comedie. Recomand să îl vedeți, la cinema, cu grupul de prieteni aferent, ca să puteți comenta în timp real scenele, glumele, și cadrele cu funduri în colanți.  Să-mi ziceți cum vi s-a părut.

 Aaa, da, Kristen Bell în piscină.

Aaa, da, Kristen Bell în piscină.

Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: