Category Archives: Laurențiu Literar

Jocuri de scenă V

Jocuri de Scenă V

< Jocuri de scenă IV >

A doua zi am lucrat cu puștanii exerciții de agilitate și atenție și se pare că îmbătrânesc. Au copiii ăia o energie în ei, încât mă fac să mă văd deja în baston pe un balansoar și fumând dintr-o pipă. L-a mâncat pe unu’ în partea dorsală numită popular „cur” să mă întrebe dacă am prietenă/soție, iar eu, logic că am răspuns că nu. De atunci nu știu ce dracu’ au toate fetele alea că se strâng în cerc și râd tot timpul uitându-se la mine. Eu știam că arăt jalnic, dar, chiar așa, pe față, să radă de om în halul ăla nu se cuvine. Glumesc, știu ce au și nu o să le înțeleg niciodată principiul de „Are prietenă? E urât! E solo? Uite ce drăguț e!”. În fine, a sosit ziua a treia, ultima zi de ateliere teatrale. Nu pot să spun că m-am atașat de copii ca persoane, m-am atașat de sentimentul pe care această experiență m-a făcut să îl am. De curând tocmai am primit o veste tragică: se pare că ultima zi se va petrece în teatrul nostru, tocmai pentru faptul că nu mai e nimeni acolo și putem să îl folosim în voie. Eu nu știu dacă pot să intru acolo. Numai gândul că pășesc pe scena aia pentru care am pierdut nopți, zile, energie, dar am căpătat satisfacție, iar acum toate astea nu mai sunt posibile mă face să iau câmpii. Trebuia să ne întâlnim la 10 fix în fața teatrului, dar eu am fost la 9 pe scena din interiorul lui. Când au venit elevii și cu Gore m-au găsit întins pe spate pe scenă, tocmai terminasem de spus pe de rost întreg ultimul spectacol în care am jucat pe scena aia, iar acum tăceam. Era atât de liniște încât îmi auzeam sângele cum curge prin vene și cum înjura societatea de la mic la mare.

Jocuri de scenă IV – Actor?

Actor?

< Jocuri de scenă III >

În timp ce tata citea ziarul, eu îmi pierdeam vremea dezmembrând un ceas Quartz care avea arcul slab, iar eu îl încurcasem într-un hal în care trebuia chemat un genist să îl descurce. Îmi sună telefonul:

-Alo! Da? Aha, am înțeles! Și închid.
-Cine era?
-Habar n-am. Se auzeau multe zgomote și unu’ care țipa, dar nu se înțelegea nimic.

Curios din fire, cum sunt, sun înapoi să văd cine era:

-Alo, bună ziua, am fost sunat de pe numărul acesta cu două minute în urmă.
-Hai bă, Mișule, ce dracu’? Auzi în gură? Te-am chemat să mă ajuți și ai zis „Da, aha, am înțeles” și văd că nici nu ai plecat de acasă. Hai odată!
-Păi unde să vin, mă, nărodule? Nu îmi dai adresă, nu nimic?
-Aoleu! Ai dreptate, ce deștept te-am făcut! Vino în centru lângă Casa de Cultură!
-Acum chiar am înțeles! Vin cât ai zice Nabucodonosor al II-lea!

Jocuri de scenă III – Cafea

Jocuri de scena - Cafea
< Jocuri de scenă II >

M-a cuprins iarăși melancolia și cred că ies la terasă din colț să beau o bere și să fumez vreo două țigări, că dacă tot îi consum pensia mamei… La terasă nu prea era lume, doar câteva cupluri care își luaseră câte un suc sau o bere și vorbeau în șoaptă timbrata și se țineau în brațe. Eu stau într-un colț, cu o bere bună în față mea, pe masă, așezat confortabil în scaun și am o introspecție pe toate planurile în încercarea de a-mi pune ordine în gânduri. Derulez încet filmul vieții mele de până acum, cu tot cu copilărie, școală generală, liceu, facultate și perioadă cât profesam încă la teatru și mă gândesc că am tot avut urcușuri și coborâșuri și punctele de inflexiune au fost la ele acasă în viață mea, așa că nu poate rămâne situația atât de urâtă, trebuie să se schimbe în bine, așa cum a mai făcut-o anterior, după ce se îndreptase spre rău inițial. Dar dacă nu o va face? Dacă viață mea de acum încolo o să conste în amintirea a câtorva ani în care am făcut ceea ce îmi place și la care mă pricep cel mai bine și în rest o să mănânc de la cantină săracilor, sau mai rău: dacă o să ajung pe drumuri? Gânduri că astea îmi tot dau târcoale și nu mă lasă să dorm sau să mă odihnesc măcar. După ce îmi termin berea, cer notă de plată, laș banii în copertă de piele și mă ridic să plec înspre casă, continuându-mi activitatea introspectiva . Am făcut asta toată noaptea, înjurând catafalcul pe care dorm și soartă care m-a adus aici. Dimineață mă găsește preparând cafeaua pentru mine și ai mei, când se trezește tata și vine lângă mine în bucătărie în timp ce mamă doarme. Se apropie cu o privire serioasă și îmi dau seamă că ceva nu merge bine, se lasă cu discuție contradictorie dacă nu chiar cu ceartă. Intră în bucătărie și închide ușă, semn că mamă nu trebuie să audă discuția dintre noi, se așează pe canapea, își pune cafea și apoi îmi zice cu un ton apăsat dar prietenesc totuși:

Jocuri de scenă II – Pilaf

Jocuri de scena - Pilaf
<Jocuri de scenă I>

-Uite cine a venit! Domn’ actor. Ce faceți domn’le? Cum merge ?

-Salutare și ție, tată. Merge bine, cum să meargă?

-Da? Mă bucur. Și salariu’? Prin mână ca de obicei? Iar l-ai dat pe mucoși?

-Mitică! Nu-l asculta, puiule, e foarte bine că ajuți copiii. Dar totuși, acolo un bănuț al tău de-o parte să se știe, mămică, știi și tu cum se spune „cine-mparte, parte-și face”.

-Da, mamă ai dreptate, dar îi iubesc prea tare pe copiii ăia, cum se dedică ei întru totul și cum luptă să progreseze!… Trebuie să recunosc că mă eschivam în toate felurile posibile să nu se uite în ochii mei și să se prindă că ceva este în neregulă.

Jocuri de scenă I

Imaginați-vă o garsonieră de pensionari obosiți, în care domnește mirosul de prăjeală și mâncare, amestecat cu mirosul de tutun. Cum intri pe ușa albă, din lemn, împrejmuită pe dinăuntru cu burete sa nu intre frigul, te întâmpină un cuier vechi din PFL , asupra căruia timpul își pusese grav amprenta, aflat pe un hol îngust. Bucătăria este una de modă veche, cu un televizor cât un aparat radio, un aragaz Carpați , o chiuvetă de fontă sub care zace o găleată cu resturi menajere , o masă și o canapea, semn că cineva transformase garsoniera în apartament cu două camere. Cum ieși din bucătărie și faci dreapta, intri în camera propriu-zisă care te încântă cu o priveliște pre-decembristă foarte bine conservată: o bibliotecă cu geamuri glisante, care conține o gamă foarte variată de cărți (de la „Basme de Petre Ispirescu” până la cărți în limba rusă, biografia lui G.G.Dej etc.); cu spatele spre geam stau două fotolii cu șezutul și spătarul căptușite cu burete și material roșu gravat cu romburi aurii, iar rama și cotierele sunt din lemn pur, fără pic de căptușeală. Între cele două fotolii se află o masă rotundă , cu un singur picior, pe care erau înghesuite un ceas Slava, o cană de 2L cu apă, un telefon cu disc și o vază de lemn în care sunt puse trei flori de plastic.

%d blogeri au apreciat: