Aplicația Abuz Alcool s-a lansat și este aici te ajute

Înainte să vă zic de aplicația asta, „Abuz Alcool”, simt nevoia să vorbesc puțin despre alcool în sine, ca un connoisseur ce sunt. De când au început egiptenii să experimenteze cu procesul More »

Cand ar trebui sa expediezi oameni din viata ta

Ah, oameni! Ce specie minunată. Cică am fi cea mai intligenta specie de pe Pământ, deși nu prea sunt de acord cu afirmația asta, trebuie să recunosc că majoritatea știm să vorbim More »

10 chestii pe care vreau să le fac în 2017

Și iată-ne ajunși în prima zi din 2017, azi, pe 2 februarie. Mereu m-am întrebat de ce începe anu’ de pe 2 februarie. Ce se întâmplă cu 1 februarie? Dubios, foarte dubios. More »

24 de lucruri pe care le-am învățat până la 24 de ani – Part 2

Salut oameni. Aceasta este continuarea unei liste pe care am vrut să o scriu „aniversar”, dar m-am întins prea mult și am scris prea mult. Pentru că eu când vorbesc despre lucruri, More »

24 de lucruri pe care le-am învățat până la 24 de ani – Part 1

Deci practic în această minunată zi friguroasă de Decembrie se împlinesc 24 de ani de a început existența mea pe această lume mirobolantă. 24 de ani de viață în lumea asta plină More »

 

Aplicația Abuz Alcool s-a lansat și este aici te ajute

Captură din aplicația "Abuz Alcool"

Înainte să vă zic de aplicația asta, „Abuz Alcool”, simt nevoia să vorbesc puțin despre alcool în sine, ca un connoisseur ce sunt. De când au început egiptenii să experimenteze cu procesul de fermentare, prin 3400 i.e.n, și până în secolul 21 când ne-am gândit noi că rețeta veche de mii de ani a devenit demodată, și ar trebui să băgam lămâi în ea, alcoolul a fost prezent în viețile noastre.

Sunt mulți care consideră alcoolul o substanță nocivă. Dar are și el rolul lui în societate, cât timp nu se face abuz de alcool. O bere cu prietenii poate fi un mod foarte bun de relaxare, un vin pun alături de persoana iubită îți poate face seara mult mai distractivă, iar un pahar de whisky la miez de noapte îți poate oferi inspirația necesară să scrii articole idioate. Este okay consumul, nu este okay abuzul de alcool. Adică uită-te la daci, iubeau așa de mult vinul încât Burebista a trebuit să ardă viile că să-și pună cururile la treabă.

Cand ar trebui sa expediezi oameni din viata ta

Oameni

Ah, oameni! Ce specie minunată. Cică am fi cea mai intligenta specie de pe Pământ, deși nu prea sunt de acord cu afirmația asta, trebuie să recunosc că majoritatea știm să vorbim și avem degete opozabile, deci aș putea accepta ideea. Și tocmai pentru că avem această abilitate de a comunica între noi într-un mod foarte avansat, și avem degete opozabile să putem face autostopul, noi ca oameni suntem considerați printre cele mai sociabile specii. Sunt sigur că ceva grup de cercetători britanici a demonstrat asta, dacă nu mă credeți.

Este aproape imposibil să trăiești fără a interacționa la un anumit nivel cu alți oameni. Chiar dacă nu ai foarte mulți prieteni sau rude, sau te consideri o persoană antisocială, tot trebuie să interacționezi cu vânzătoarea de la colț care îți da caramele în loc de rest, sau băiatul cu pizza. Colegi, vecini, șoferi de taxi, prostituate-tot trebuie să comunici cu alți oameni în viața de zi cu zi. Adică am încercat să mă mut în munți, să trăiesc cu urșii și să mănânc veverițe vânate cu arbaleta, dar semnalul la wifi era foarte prost acolo așa că am renunțat la idee. Așa că dacă vreau să mănânc veverițe, trebuie să mă duc să le cumpăr de la magazin, gata ambalate, și să deschid ambalajul cu degetele mele opozabile. Deci tot tre’ să comunic cu casierița și după cu vecinii care mă întreabă de ce prăjesc veverițe în fața blocului la 2 noaptea.

Jocuri de scenă III – Cafea

Jocuri de scena - Cafea
< Jocuri de scenă II >

M-a cuprins iarăși melancolia și cred că ies la terasă din colț să beau o bere și să fumez vreo două țigări, că dacă tot îi consum pensia mamei… La terasă nu prea era lume, doar câteva cupluri care își luaseră câte un suc sau o bere și vorbeau în șoaptă timbrata și se țineau în brațe. Eu stau într-un colț, cu o bere bună în față mea, pe masă, așezat confortabil în scaun și am o introspecție pe toate planurile în încercarea de a-mi pune ordine în gânduri. Derulez încet filmul vieții mele de până acum, cu tot cu copilărie, școală generală, liceu, facultate și perioadă cât profesam încă la teatru și mă gândesc că am tot avut urcușuri și coborâșuri și punctele de inflexiune au fost la ele acasă în viață mea, așa că nu poate rămâne situația atât de urâtă, trebuie să se schimbe în bine, așa cum a mai făcut-o anterior, după ce se îndreptase spre rău inițial. Dar dacă nu o va face? Dacă viață mea de acum încolo o să conste în amintirea a câtorva ani în care am făcut ceea ce îmi place și la care mă pricep cel mai bine și în rest o să mănânc de la cantină săracilor, sau mai rău: dacă o să ajung pe drumuri? Gânduri că astea îmi tot dau târcoale și nu mă lasă să dorm sau să mă odihnesc măcar. După ce îmi termin berea, cer notă de plată, laș banii în copertă de piele și mă ridic să plec înspre casă, continuându-mi activitatea introspectiva . Am făcut asta toată noaptea, înjurând catafalcul pe care dorm și soartă care m-a adus aici. Dimineață mă găsește preparând cafeaua pentru mine și ai mei, când se trezește tata și vine lângă mine în bucătărie în timp ce mamă doarme. Se apropie cu o privire serioasă și îmi dau seamă că ceva nu merge bine, se lasă cu discuție contradictorie dacă nu chiar cu ceartă. Intră în bucătărie și închide ușă, semn că mamă nu trebuie să audă discuția dintre noi, se așează pe canapea, își pune cafea și apoi îmi zice cu un ton apăsat dar prietenesc totuși:

10 chestii pe care vreau să le fac în 2017

10 chestii pe care vreau să le fac în 2017

Și iată-ne ajunși în prima zi din 2017, azi, pe 2 februarie. Mereu m-am întrebat de ce începe anu’ de pe 2 februarie. Ce se întâmplă cu 1 februarie? Dubios, foarte dubios. Oricum, 2016 s-a terminat, din fericire. Aparent a fost un an groaznic, bine că nu mi-l amintesc. Ok, destule glume despre alcoolismul meu, să trecem la chestii mai importante. Și da, scriu despre chestii pe care vreau să le fac în 2017. Sunt mai jmeker decât restu’ lumii care a scris despre ce au făcut în 2016. Eu mă gândesc la viitor, nu trăiesc în trecut. hashtagvaloare. Nu că n-aș fi făcut chestii în 2016 despre care să scriu, dar meh. Mai bine îmi fac o listă cu ce vreau să fac în 2017. Și la sfârșit o să o revizuiesc să văd dacă mi-am atins țelurile. Nu vă faceți griji, o să scriu chestii realiste. Nici un „o să mă las de fumat” sau alte chestii din astea lame. Dar iată-mă cum vorbesc iar aiurea pe lângă subiect, să trecem la listă, că doar de asta suntem aici!!

Ce am făcut la #foodbloggers16

#foodbloggers16

Dacă ești preten cu mine pe Facebook, probabil ai văzut acum 2 săptămâni că am postat o grămadă de poze cu mâncare, cu #foodbloggers16 la descriere. Asta pentru că am fost la #foodbloggers16, adică la ediția de iarnă 2016 a Food Bloggers Conference.

Dar cum sunt eu întârziat în articole, nu am apucat să vă povestesc mai multe despre experiența mea de la #foodbloggers16. Dar mai bine mai târziu decât niciodată!

Păi cum am ajuns acolo, am făcut o poză corectă, aferentă, împreună cu câțiva dintre ceilalți bloggeri prezenți la #foodbloggers16, că doar socializarea este printre motivele pentru care am participat la conferință.

Jocuri de scenă II – Pilaf

Jocuri de scena - Pilaf
<Jocuri de scenă I>

-Uite cine a venit! Domn’ actor. Ce faceți domn’le? Cum merge ?

-Salutare și ție, tată. Merge bine, cum să meargă?

-Da? Mă bucur. Și salariu’? Prin mână ca de obicei? Iar l-ai dat pe mucoși?

-Mitică! Nu-l asculta, puiule, e foarte bine că ajuți copiii. Dar totuși, acolo un bănuț al tău de-o parte să se știe, mămică, știi și tu cum se spune „cine-mparte, parte-și face”.

-Da, mamă ai dreptate, dar îi iubesc prea tare pe copiii ăia, cum se dedică ei întru totul și cum luptă să progreseze!… Trebuie să recunosc că mă eschivam în toate felurile posibile să nu se uite în ochii mei și să se prindă că ceva este în neregulă.

24 de lucruri pe care le-am învățat până la 24 de ani – Part 2

Mai multe lucruri

Salut oameni. Aceasta este continuarea unei liste pe care am vrut să o scriu „aniversar”, dar m-am întins prea mult și am scris prea mult. Pentru că eu când vorbesc despre lucruri, mă apucă. Și acele lucruri pe care le-am inclus în lista anterioară, puteau fi articole separate, atât de mult pot abera despre lucruri. Adică scrie, din experiențe proprii and stuff. Uite, iar o fac, deviez de la subiect. Deci da, partea 1 o găsiți >aici<.

Și da, a trecut mai bine de o săptămâna de atunci, dar o să încerc să nu pun pe lista nimic din ce am învățat în săptămâna asta. O să continui lista cu lucruri pe care le știam și săptămâna trecută, deci este încă relevant articolul.

13. Pe măsură ce crești, îți pasă tot mai puțin de lucruri

24 de lucruri pe care le-am învățat până la 24 de ani – Part 1

24 de chestii pe care le-am invatat pana la 24 de ani

Deci practic în această minunată zi friguroasă de Decembrie se împlinesc 24 de ani de a început existența mea pe această lume mirobolantă. 24 de ani de viață în lumea asta plină de oameni și alte chestii. 24 de ani de viața reală. Am încercat să fiu artistic, nu mi-a reușit.

Anyways, 24. Nu e mult, adică știu oameni mai bătrâni ca mine. Dar totuși azi sunt mai bătrân decât am fost până acum și mai tânăr decât voi mai fi vreodată, ca să îl citez pe Poptămaș că sunt sigur că el a zis asta primu’. Oricum, sunt 24 de ani ai mei, deci sunt diferiți față de ai oricui altcuiva. Așa că m-am gândit să împărtășesc cu voi, 24 de lucruri pe care le-am învățat în acești ani. Pentru că chiar dacă nu sunt cea mai inteligentă persoană când vine vorba de a alege oameni sau a lua decizii importante în viața mea, totuși am acolo, ceva experiență de viață în spate. Și like am făcut destule chestii. Și like dacă citiți asta, poate o să învățați din greșelile mele. (Plus că nu sunt sigur că am învățat 24 de chestii, așa că vreau să mă conving și pe mine). Here we go:

Jocuri de scenă I

Imaginați-vă o garsonieră de pensionari obosiți, în care domnește mirosul de prăjeală și mâncare, amestecat cu mirosul de tutun. Cum intri pe ușa albă, din lemn, împrejmuită pe dinăuntru cu burete sa nu intre frigul, te întâmpină un cuier vechi din PFL , asupra căruia timpul își pusese grav amprenta, aflat pe un hol îngust. Bucătăria este una de modă veche, cu un televizor cât un aparat radio, un aragaz Carpați , o chiuvetă de fontă sub care zace o găleată cu resturi menajere , o masă și o canapea, semn că cineva transformase garsoniera în apartament cu două camere. Cum ieși din bucătărie și faci dreapta, intri în camera propriu-zisă care te încântă cu o priveliște pre-decembristă foarte bine conservată: o bibliotecă cu geamuri glisante, care conține o gamă foarte variată de cărți (de la „Basme de Petre Ispirescu” până la cărți în limba rusă, biografia lui G.G.Dej etc.); cu spatele spre geam stau două fotolii cu șezutul și spătarul căptușite cu burete și material roșu gravat cu romburi aurii, iar rama și cotierele sunt din lemn pur, fără pic de căptușeală. Între cele două fotolii se află o masă rotundă , cu un singur picior, pe care erau înghesuite un ceas Slava, o cană de 2L cu apă, un telefon cu disc și o vază de lemn în care sunt puse trei flori de plastic.

S-a deschis Jack’s Burger la Craiova

Jack's Burger

Jack! Jack, come back! Stai, am greșit Jack-ul. Azi vă voi povesti de Jack’s Burger, un nou restaurant care s-a deschis de curând la Craiova. Oamenii ăștia se lăudau că au „best burger in town”, iar eu, că un expert culinar ce sunt, a trebuit să mă duc să mă conving personal.

Am fost chiar la deschidere, care a fost pe 10 noiembrie, deci pot să mă laud că am fost printre primii clienți. Dar înainte să vă zic dacă într-adevăr fac cel mai bun burger din oraș, am să vă zic câteva chestii relevante despre Jack’s Burger.