A ieșit soarele, e timpul să mergem la mare, să stăm noaptea la piscină

Cred că sunteți puțini confuzi. Adică ce treabă are soarele cu noaptea și marea cu piscina? Toată treaba. Păi dacă mă întrebi pe mine, o vacanță reușită e una fără somn. Deci More »

Despre limbi străine, traduceri, adolescenți și politică

Vă povesteam zilele trecute despre experiențele mele cu limba engleză, limba străină care pentru mine a ajuns să fie mai uzitată decât româna. Azi am să vă scriu câteva rânduri (încerc să More »

Agentul secret de zi cu zi

Dacă te-ai uitat până acum la televizor, la filme de acțiune, o să crezi că agenții secreți sunt spioni care lucrează pentru guvern, sau pentru oameni de afaceri influenți, interlopi sau organizații More »

Oltenia Wine Fair: Târg de vinuri la Craiova

Știți ce nu prea am avut noi până acum, în minunatul nostru oraș, și anume Craiova? Ei bine, nu am avut un târg de vinuri. Din fericire, vom avea Oltenia Wine Fair. Sursa More »

Să-ți deschizi o franciză sau un start-up?

Știți ce-mi place la lumea asta modernă? Că poți găsi aproape orice în mediul virtual. Chiar citisem zilele trecute că există un simulator virtual în care tot ce faci este să conduci More »

 

Chips – Un film cu „Polițiști de belea”

Chips

Am fost ieri să văd filmul Chips – Poliţişti de belea la Inspire Cinema, pentru că este cel mai profi Cinema 3D Craiova. Iar acum scriu această recenzie, că să te convingi și tu, dragă cititorule, că trebuie să îl vezi .

Jon Baker și Frank „Ponch” Poncherello s-au înrolat recent în patrula de poliție autostrăzi californiană, însă din motive cu totul diferite. Cei doi devin parteneri, însă lipsa de experiență a unuia și egoismul celuilalt îi fac mai mult să se certe decât să colaboreze.

Cam așa sună pe scurt descrierea filmului. Însă consider că e puțin cam prea puțin pentru a vă face o părere completă despre film, așa că mai bine vă scriu eu o recenzie ca la carte, că să fiți convinși.

A ieșit soarele, e timpul să mergem la mare, să stăm noaptea la piscină

Hotel, mare, piscina

Cred că sunteți puțini confuzi. Adică ce treabă are soarele cu noaptea și marea cu piscina? Toată treaba. Păi dacă mă întrebi pe mine, o vacanță reușită e una fără somn. Deci îți trebuie activitate și ziua și noaptea. Mai ales dacă te bagi la vreun sejur la mare, asigură-te că te bucuri integral de el.

Nu știu cum să vă zic, dar eu nu’s cu somnu’. Adică suntem cam certați de obicei, că am vaga impresie că îmi irosește timpul care și așa e puțin. Și cu vacanțele sunt puțin ciudat. Adică mie îmi place să mă plimb, să vizitez locuri, să fac sute de poze cu peisaje și oameni. Și să degust diverse. La „tradiționala” mare am fost o singură dată, dar nu pot spune că nu mi-a plăcut. Deci hai să ne imaginăm cum ar fi un sejur ideal la mare, din perspectiva Bărbosului, că să vedeți ce legătură au și noaptea și piscina cu sejurul la mare.

Despre limbi străine, traduceri, adolescenți și politică

Traduceri

Vă povesteam zilele trecute despre experiențele mele cu limba engleză, limba străină care pentru mine a ajuns să fie mai uzitată decât româna. Azi am să vă scriu câteva rânduri (încerc să mă rezum la câteva, deși știți că de obicei mă ia valu’ și bat câmpii) despre traduceri și alte câteva experiențe din viața mea de adolescent. Și politică. Nu știu de ce. Dar o să mă iau și de politică.

Să revenim inițial la adolescența mea, mai exact la anii de liceu (cu absențe la română, franceză, matematică, fizică, chimie, sport…). Am mai zis că eram un fel de zeu la engleză. Adică eram bun. Și nu neapărat că învățasem eu ceva reguli de conjugare sau mai știu eu ce. Pur și simplu, instinctual, engleza o înțelegeam bine. Și evident, la ora de engleză eram foarte-dacă nu cel mai-activ. Lucru care a fost remarcat, nu doar de doamna profesoară, dar și de colegi.

Agentul secret de zi cu zi

Dacă te-ai uitat până acum la televizor, la filme de acțiune, o să crezi că agenții secreți sunt spioni care lucrează pentru guvern, sau pentru oameni de afaceri influenți, interlopi sau organizații secrete. Ai crede că agentul secret lucrează cu arme și gadget-uri modificate pentru a-l ajuta sa scape din situații limită. Ai crede că misiunile unui agent secret sunt să recupereze informații, apere  bunuri personale sau să oprească planurile malefice ale rău făcătorilor. Dar te-ai înșela amarnic.

Cum te-ai simți dacă ți-aș spune că toate filmele alea sunt doar o metodă de a ascunde adevărul din fața publicului larg? Ce-ai zice dacă ai ști că agentul secret de zi cu zi nu lucrează cu lasere, bombe sau raze psihotronice? Îmi pare rău că eu sunt cel care trebuie să îți spună asta, dar ai fost mințit până acum. Este timpul să descoperi adevărul: agenții secreți de zi cu zi nu sunt deloc cum îi vezi tu în filme. Ei sunt infiltrați printre noi, au meserii aparent banale, însă misiunile lor sunt poate chiar mai importante decât ce ai văzut tu în filme până acum. Misiunea agentului secret de zi cu zi, este să se asigure că tu, omul de rând, duci o viață cât mai sigură, confortabilă și eficientă.

Oltenia Wine Fair: Târg de vinuri la Craiova

Oltenia Wine Fair

Știți ce nu prea am avut noi până acum, în minunatul nostru oraș, și anume Craiova? Ei bine, nu am avut un târg de vinuri. Din fericire, vom avea Oltenia Wine Fair.

Sursa Foto: Daniel Botea

Caând? Între 17 și 18 Martie, de la 10:00 la 18:00. Unde? La Teatrul Național Marin Sorescu. Ce? Târgul de vinuri Oltenia Wine Fair. De ce? Pentru ca târg de vinuri. 

Să-ți deschizi o franciză sau un start-up?

Franciză sau un start-up?

Știți ce-mi place la lumea asta modernă? Că poți găsi aproape orice în mediul virtual. Chiar citisem zilele trecute că există un simulator virtual în care tot ce faci este să conduci un camion dintr-un capăt în altul al statului Nevada. Îți ia vreo 8 ore să termin jocul ăsta. Vă dați seama că cineva a stat să facă simulatorul ăsta în care tot ce faci este să conduci un camion? Și la cât stau eu pe internet, știu că asta nu este cel mai „aberant” simulator. Și cât citeam despre simulatorul de camioane, mi-a trecut mie prin cap o idee: oare există un simulator pentru antreprenoriat? Nu de alta, dar tot mă bate gândul în ultima vreme să-mi deschid o afacere, nu de alta dar cred ca e o investiție care merită. Dacă vrei să faci ceva in viață, cel mai bine e sa lucrezi pentru tine, nu pentru visul altuia. Și cum n-am foarte multă experiență în domeniu, ar fi o idee bună să experimentez puțin înainte, undeva unde să nu pot pierde foarte multe resurse. Să văd mai în detaliu diferențele dintre o franciză și un start-up. Desigur, puteam să caut pe net dacă există cumva un astfel de simulator, dar am zis că mai bine scriu articolul asta înainte.

Cred că totuși, ar fi mai avantajoasă franciza. Păi gândiți-vă așa: la un start-up, practic pornești de la zero. Trebuie să vii tu cu ideea și să o implementezi. Pe când la o franciză, ideea este deja acolo, a fost testată și implementată. Tu trebuie doar să o adaptezi la orașul/locația în care vrei să o deschizi. Mai mult decât atât, poți împărtăși din cunoștințele celor care au deschis deja franciza înaintea ta, deci poți afla de la ei ce merge și ce nu, deci ai un risc scăzut. Mai e și avantajul că, dacă îți deschizi o franciză care deja are succes și e cunoscută, când se deschide locația ta practic ai deja o grămadă de publicitate făcută înainte. Oamenii se vor bucura că „în sfârșit, se deschide și la ei în oraș”. Și sunt sigur că avantaje ar mai fi.

Toată lumea poate sa învețe engleza, de când cu internetul ăsta

Nu toți au învățat engleza

Pe bune, refuz să cred că mai există cineva cu acces la internet, care să nu știe limba engleză măcar la nivel conversațional. Apoi îmi dau seama că sunt o grămadă de persoane care nu știu să vorbească nici în limba română. Ar trebui să se dea un test de inteligență când îți faci abonament la internet… Whatever, nu asta era ideea. De când cu internetul ăsta, oamenii au acces la aproape orice informație din lume, de la rețete culinare, la procesul de fabricație al OZN-urilor artizanale, cu ilustrații incluse. Și la ce folosim noi internetul? Să ne uităm la poze cu pisici, evident. Când am putea învăța atâtea lucruri, cum ar fi o limbă străină. Ca engleza, spre exemplu, că asta e cea mai populară.

Zic și eu, oricine poate deveni bilingv foarte ușor. Pe vremea mea, acum aproape 20 de ani când am descoperit eu limba asta, nu era așa de ușor să o înveți. Îmi amintesc și acum, am început să învăț engleza chiar înainte să ajung la școală. Am început să o învăț din desene (și mai târziu filme, seriale, melodii și reviste), cum cred că au învățat-o majoritatea „copiilor” din generația mea, 90’s kids, sau ăia cu cheia la gât, cum ni se mai spune. 

Primul meu contact cu ritualurile de înfrumusețare ale femeilor

înfrumusețare cu Farmec

Se face că în cei peste 24 de ani de existentă pe această lume, am observat că femeile au ritualurile lor de înfrumusețare, care pot să difere de la o femeie la alta, însă în mare, fiecare femeie le are. Și chiar dacă nu le înțeleg pe toate și uneori mi se par exagerate, am înțeles că nu trebuie să le chestionez sau să intervin în orice fel în aceste ritualuri de înfrumusețare, dacă nu mi s-a cerut în mod special să fac asta.

Experiența mea a fost dobândită relativ recent, ce-i drept. Nu prea am avut tangențe cu capitolul „înfrumusețare” în prima jumătate a vieții mele. Asta pentru că în mare parte am copilărit la țară, la bunici. Și nu e ca și cum bunica mea nu avea și ea câteva obiceiuri de înfrumusețare pe care le urma, dar eu fiind prea mic nu îmi dădeam seama de acestea. Știam doar că e bunica și că trebuie să ascult de ea, tot ce făcea era pentru mine o rutină în care nu îndrăzneam să intervin. Și probabil din cauza circumstanțelor, nici ea nu considera de cuviință că ar trebui să-mi dea vreun sfat la capitolul ăsta, mă lăsa să mă joc în nămol și să mă murdăresc, ca așa sunt copii și așa e viața la țară.

De ce au femeile o obsesie cu orice chestie pufoasă?

Chestie pufoasă

Ca orice mascul feroce care se respectă, am multe lipsuri când vine vorba de înțelegerea posesoarelor de discounturi la pantofi. Da, cum am spus-o de atâtea ori, nu înțeleg femeile. Mare surpriză, nu-i așa? Cred că e o chestie universală, pur și simplu creierele bărbaților și ale femeilor nu funcționează pe aceiași lungime de undă. Și chiar dacă sunt anumite lucruri pe care am început să le înțeleg de-a lungul timpului, câteva chestii încă mă persiflează. Cum ar fi obsesia femeilor pentru orice chestie pufoasă. Adică nouă bărbaților ne plac chestiile solide, cu margini bine definite și rigide. Eventual dacă ar avea și niște țepi bărbătești care să iasă din obiectul respectiv, ar fi perfect. Femeile în schimb preferă pufoșeniile.

Mi-am dat seama de asta acum un an și ceva, când am avut o discuție pe tema chestiilor pufoase cu prietena mea de atunci. Cred că dacă stau bine să-mi amintesc discuția, pot trage câteva concluzii acum, că a mai trecut ceva timp. Discuția a început de la o geacă cu glugă pufoasă pe care prietena mea o achiziționase.

Viața la birou: cât de important e să ai o apă de calitate la locul de muncă

Viața la birou: cât de important e să ai o apă de calitate la locul de muncă

După cum probabil știți deja, sunt un corporatist. Adică lucrez într-o multinațională, pentru americani, după programul lor. Asta înseamnă că munca mea la birou începe la 16:00, ora României. Când majoritatea clasei muncitoare se pregătește să-și strângă jucăriile și să plece acasă, eu abia îmi încep programul la birou.

Dar cu toate că programul meu e mai special, că orice corporatist care se respectă îmi încep ziua cu o cafea la birou. Nu contează că e ora 4 după masa, de obicei e a 3-a cafea pe care o beau în ziua respectivă. Dar ca să rezist până la 1 când îmi termin eu programul, e necesară. Dacă e o zi stresantă, fac o aroganță și mai beau una și la pauza de masă. Din fericire cafeaua e din partea firmei, deci nu trebuie să îmi fac griji că nu am timp să merg pan’ la magazin să îmi iau, sau schimbat pentru automat.